Urşii din Vrancea nu sunt prietenii omului!

Detin un teren de circa 7 hectare, in apropierea satului Petreşti din comuna Năruja, judeţul Vrancea. Distanţa de ultima casă din sat este de până la un kilometru. Pe respectivul teren am plantat o livada de circa 600 de pomi de diverse soiuri şi am construit o căbănuţă destinată atât odihnei cât şi pentru păstrarea uneltelor. De asemenea, pe locul unui izvor vechi am amenajat o mică fântână.
Din păcate e din ce în ce mai periculos să mai merg la proprietatea mea şi nu din cauza zecilor de mistreţi sau a unor lupi, ci a urşilor. În zonă s-a stabilit o ursoaică cu doi pui, iar de curând au revenit doi masculi. Din fericire nu au intrat încă în sat, pentru că au găsit de mâncare prin pădure. Dar traversează râul Zăbala chiar prin faţa benzinăriei. Au fost văzuţi de mai mulţi locuitori, dar şi înregistraţi de camera de luat vederi.
Au distrus tot ce a fost cireş în zonă, inclusiv la mine. Vor urma merii, perii şi prunii. Iar când spun au distrus, înseamnă ca au rupt masiv crengile.
Sunt cetăţeni care au avut deja „întâlniri” neprietenoase, dar au scăpat ca prin minune. I-am îndemnat să facă o sesizare la Primărie, dar nu s-au învrednicit.
Până acum doi ani pe acest munte era instalată o stână cu mulţi câini. Acum nu mai e un animal domestic. Şi mai erau nişte terenuri întreţinute, dar acum proprietarii au plecat prin ţări străine şi le-au lăsat de izbelişte.
Povestea e scurtă şi clară. Problema e cum pot să mai merg la teren? Cu Jandarmii după mine? Sau să chem ONG-iştii care au văzut probabil urs doar la Grădina zoologică sau prin poze?! Primarul nu are ce să facă. Doar să vină cu ISU la vreo nenorocire făcută de vreun urs. Nu s-a mai pomenit o astfel de situaţie! Mama are 95 de ani şi nu ştie să fi fost urşi în zonă, ca acum.
Când vom avea şi noi guvernanţi cu simţul datoriei şi curajului de a apăra cetăţenii acestei ţări?

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.